Nu mai sunt singur intr-un univers rece.
Ai venit tu! O!..soare infinit.
Fara sa mor, fara a sti a medita, am ajuns in Rai.
Tu esti visul de mult dorit!
Ai vrut sa fim doua particule de praf,
Ce se lasa purtate de sentimente,
Umbland printr-un cosmos nemarginit.
Incet, dar sigur, incepeam sa cunoastem totul.
Dar nu a durat mult. Cunoasterea a luat sfarsit,
Iar acum doresc sa te uit cate putin,
Doar ca sa te descopar din nou.
Iar tu...
Oare de ce nu te mai saturi sa tot asternam dragostea pe nori,
Ca apoi sa se scurga curcubee infinite de culori?
Iar lumea intreaga sa se mire
Cand va afla de a noastra pastelata iubire.
Oare de ce mireasma ta placuta ma linisteste,
Precum aerul marii linistesc pescarusii?
Ma simt acasa. Esti izvorul meu de viata.
Oare de ce mi se pare atat de firesc
Precum natura eu sa te iubesc?
Oare de ce mi se pare atat de firesc
Precum oxigenul sa te doresc?
Oare de ce mi se pare atat de firesc
Ca o secunda sa nu doresc sa te parasesc?
Oare de ce mai traiesc?
Sunt deja prea batran sa mi se mai para firesc.
