22:00

Nu-mi gasesc patul.

Senzatiia aceea cand ceva care ar fi trebuit sa iti treaca prin cap, nu i-ai acordat atentie din coltul mintii tale, iar acum regreti pentru ca astfel ai fi putut realiza un lucru marunt, dar care te-ar fi facut mai fericit...

Alcani

    Legaturile C-C din moleculele alcan sunt legaturi puternice, de aceea… ma comport asa. Stiu ca ti-am marturisit ca sunt in regula, dar adevarul este ca sunt cat se poate de neinregula.

    Te simt ascunsa dupa o perdea invizibila, care nu te lasa sa imi spui ce ai pe suflet. Am impresia ca tu singura ti-ai tras bariera asupra-ti.

    Tu sau impreuna, ai renuntat sau am renuntat, la momentele in care visam cu ochii deschisi si desenam cu roseata din buzele tale pe tavanul camerei mele. Pe tine te desenam, dar pentru ca te-am desenat stand in pat, numai din pat pot privi tavanul colorat. Patul este prea mic pentru mine, dar mereu a fost destul de mare pentru amandoi. Ciudat, nu ? As putea spune ca pur si simplu nu pot sa dorm fara tine. Dar nu..adevarul este ca patul nu ma primeste decat daca esti si tu in el. Nu am mai dormit o perioada lunga...

    Sper sa nu mai dureze mult. Stiu ca se va sfarsi si asta si vom fi din nou exact cum ne place : ascunsi de roboti sub o frunza de tei.

    Simt ca se apropei momentul. Nu stiu ce moment, dar stiu ca ma asteapta dintotdeauna. Straniu ? Nu... Pur si simplu asta simt... Vine clipa pentru care am fost pregatit toata viata fara macar sa imi dau seama, iar in functie de mine se vor schimba si vietile multora. Nu ma intreba de ce. Pur si simplu asta simt... De aceea asteptarea ta nu mai poate dura. Sunt dornic sa iti gust din nou iubirea ca odinioara, cat mai mult, inainte de a fi prea tarziu. Stiu ca dupa acel moment o sa fiu altfel, poate chiar altceva. Imi este teama ca in posibila noua fiinta sa nu te pot avea.

    Acum iesi de dupa perdea, vino in bratele mele, sa mai colindam odata si inca odata cerul in cautarea de povesti scrise cu nori pufosi, tu cu capul pe pieptul meu sau eu cu capul in poala ta, intinsi pe banca noastra. Vreau sa calatorim in toata lumea pe jos. Sa iti arat pe unde am mai fost in vietile mele precedente, doar ca sa ma cunosti mai bine, iar tu sa faci asemenea.

   Saruta-ma si aseaza-te in pat. Vreau sa pot dormi... alcanii au reactivitate scazuta.

   Destul de complicata lectia asta la chimie...

Fir de par sub frunza de tei

Sub o frunza de tei ne ascundem de ploaie,
Sub o frunza de stejar ne soptim povestioare,
Iar sub o frunza de castan, te-am gasit pe tine.
Cu al tau fir de par, pe cerul senin ne desenez povestea.
In sfarsit dupa incendii devastatoare nu mai am cenusa in mine.

Acum stau pe banca ce ne pastreaza amintirile
Si port o discutie cu o furnica.
Ea imi spune ca pentru o surata
Orice insecta indata se sacrifica.

Eu am fost mereu o furnica,
Si chiar asa lumea pentru mine e tot prea mica.
Impreuna pe toata am cunoscut-o,
Incalecati pe aceasi raza de soare,
Am vazut trecutul, prezentul si viitorul.
Lumea nu e destul de mare...
Iar fiecare mileniu se aseamana cu celelalte:
Intotdeauna aceasi iubiti sub o frunza de tei
Si aceleasi povesti cu fir de par pe cer desenate.

Cenusa

O ploaie rece si indelungata mi-a sters mintea de cenusa.
Merg incet pe strazile singuratice si inundate
Si cu regret realizez ca am fost mult prea cunfundat in pacat.
Dezamagirea ma inconjoara.
Tot ce am vrut a fost sa fiu un simplu slujitor al divinitatii,
Cum floarea-soarelul plecata isi tine capul in asteptarea diminetii.
Avansare, cunoastere, alcool, iarba, tunun, copaci si sani goi.
Nepasare, fericire, dezarmare, greseala si lacrimi pe albe foi.
Negare, resemnare, iar fericire si dor infinit.
Lumina, fraternitate si o simpla umbra a unui suflet nedorit.
Acum ploaia s-a oprit.
Un nimeni sta pe drum ud si neclintit.
Eu, acum pomilor incet soptesc:
Foc nu se va mai aprinde in mintea mea,
Ca de cenusa eu sa ma feresc.

OARE DE CE

Nu mai sunt singur intr-un univers rece.
Ai venit tu! O!..soare infinit.
Fara sa mor, fara a sti a medita, am ajuns in Rai.
Tu esti visul de mult dorit!
Ai vrut sa fim doua particule de praf,
Ce se lasa purtate de sentimente,
Umbland printr-un cosmos nemarginit.
Incet, dar sigur, incepeam sa cunoastem totul.
Dar nu a durat mult. Cunoasterea a luat sfarsit,
Iar acum doresc sa te uit cate putin,
Doar ca sa te descopar din nou.

Iar tu...
Oare de ce nu te mai saturi sa tot asternam dragostea pe nori,
Ca apoi sa se scurga curcubee infinite de culori?
Iar lumea intreaga sa se mire
Cand va afla de a noastra pastelata iubire.
Oare de ce mireasma ta placuta ma linisteste,
Precum aerul marii linistesc pescarusii?
Ma simt acasa. Esti izvorul meu de viata.
Oare de ce mi se pare atat de firesc
Precum natura eu sa te iubesc?
Oare de ce mi se pare atat de firesc
Precum oxigenul sa te doresc?
Oare de ce mi se pare atat de firesc
Ca o secunda sa nu doresc sa te parasesc?
Oare de ce mai traiesc?
Sunt deja prea batran sa mi se mai para firesc.

Te iert...

• Sunt doar o stea intr-o infinitate de universuri infinite.

Tot ce pot sa fac este sa-mi strecor ideile printr-o sita,
In cautarea aceleia ce o caut de mult... .
Este ideea ce ne-a adus in Paradis.
Aveam tot ce imi puteam dori: pe tine!
Timpul era doar o simpla plasmuire de care nu ne temeam.
Eram vesnici, intr-o lume absoluta, inconjurati de o frumusete eterna.
Eu nu mai vroiam nimic altceva,
Insa tu, o faptura fara cusur,
Din care ai crede ca s-a nascut natura,
Nu erai multumita!
Iti tot doreai si m-ai facut sa doresc,
Iti doreai ceva mai presus decat Absolutul!
Atunci am murit! Am ajuns de unde plecasem... .
Acum firicelul infinit, ce curge doar intr-un singur sens,
A ajuns cea mai temuta fapta care m-ar putea distruge.
Imi e frica, imi e frica de timp... .
Lumea in care eu aproape m-am sfarsit
Nu mai inseamna nimic fara tine, sa ma alini atunci cand ma frige...
Durerea! Durerea provocata de gandul ca te-as fi putut pierde.

• Atunci cand am decazut, o stea a nascut.

Acum e pe moarte si se chinuie precum un paianjen chircit.
Ii e teama de necunoscut si sufera pentru ce a pierdut.
Dar nu renunt atat de usor.
Simt ca in curand am sa te gasesc,
Si stiu ca esti ultimul lucru pe care mi-l doresc.

Infinite posibilitati

Tu crezi doar in ce exista,
Eu cred doar in ce nu crezi tu.
Privirea ti-e ingusta!
Lumea ti-e mult prea mica.

Tu ma vezi visator,
Iar pe tine te consideri realist.
Eu ma vad realist,
Iar pe tine nestiutor.

Lumea ti-e mult prea mica!

Esti naufragiat pe o insula pustie
Si inconjurat de apa mult prea sarata.
Lumea mea este cat vreau eu sa fie.
O cunosc pe toata
Si e infinit mai mare ca a ta.

Aici,
In fiecare zi ma intalnesc,
La coltul casei rotunde,
Cu fata ce-o iubesc...
Doar la apus, dupa ce rasare luna.

La baza curcubeului cu 8 culori
Ne soptim cuvinte mute,
Va coasem visele rupte
Si privim cum se sting cei 3 sori.

De langa raul ce pleaca din mare
Si se varsa in izvor,
Culegem frumusetea din flori
Si le ascultam cum canta in cor.

Aici apusul dureaza ani,
Iar noaptea o secunda.
E nevoie doar de o gandire
Ca iubita mea sa ma auda.

As vrea ca si tu lumea sa mi-o vezi,
Dar n-ai credinta si nu ma crezi.

Totul.Tu

• Am cuprins in palma un univers de infinite.

Pe Dumnezeu il simt in mine,

Pe Dumnezeu il simt in tine.

• M-am asezat in vine…

Unde esti tu iubire?

Universul mi-a raspuns,

In rest, tacere in nefire.

• Apoi, din dorul pentru tine,

Trupul in urma mi l-am lasat.

Doar cu o sclipire, doar cu o gandire

M-am aflat, la capul patului tau, aplecat.

• Durere, nerabdare, tristete, iubire.

Exasperare, neliniste, nimic, vesnicie.

Totul e in mine,

Totul iti dau tie!