- Sunt doar o stea intr-o infinitate de universuri infinite.
Tot ce pot sa fac este sa-mi strecor ideile printr-o sita,
In cautarea aceleia ce o caut de mult... .
Este ideea ce ne-a adus in Paradis.
Aveam tot ce imi puteam dori: pe tine!
Timpul era doar o simpla plasmuire de care nu ne temeam.
Eram vesnici, intr-o lume absoluta, inconjurati de o frumusete eterna.
Eu nu mai vroiam nimic altceva,
Insa tu, o faptura fara cusur,
Din care ai crede ca s-a nascut natura,
Nu erai multumita!
Iti tot doreai si m-ai facut sa doresc,
Iti doreai ceva mai presus decat Absolutul!
Atunci am murit! Am ajuns de unde plecasem... .
Acum firicelul infinit, ce curge doar intr-un singur sens,
A ajuns cea mai temuta fapta care m-ar putea distruge.
Imi e frica, imi e frica de timp... .
Lumea in care eu aproape m-am sfarsit
Nu mai inseamna nimic fara tine, sa ma alini atunci cand ma frige...
Durerea! Durerea provocata de gandul ca te-as fi putut pierde.
- Atunci cand am decazut, o stea a nascut.
Acum e pe moarte si se chinuie precum un paianjen chircit.
Ii e teama de necunoscut si sufera pentru ce a pierdut.
Dar nu renunt atat de usor.
Simt ca in curand am sa te gasesc,
Si stiu ca esti ultimul lucru pe care mi-l doresc.
