Mort

Te rog aseaza-te pe banca mea. Banca care a ascultat toate soaptele viselor , gandurilor , suferintelor mele  si atat de rabdatoare a incercat sa ma linisteasca.

        Lasa-ma doar odata sa te sarut, sa mai simt doar odata ce e fericirea, care pentru mine a fost de mult uitata. Sufletul meu macelarit de suferinte nu isi aduce aminte de bucurie. Se poate vindeca… doar daca un pic ti-ar pasa. Tu esti cea care mi-ai sfasiat inima in bucati si doar tu o poti face la loc.

        Am incercat neincetat sa te fac sa ma iubesti, catusi de putin, dar nu ti-a pasat. Toate lucrurile facute pentru tine au fost in van… toate loviturile care mi-au vatamat sufletul si care pentru tine au fost luate nu au insemnat nimic.

       Acum sunt mort… dar tot nu iti pasa. Iti este mai usor asa… fara mine. Nu trebuie sa iti mai aduci vreodata aminte de numele meu. Deja m-ai uitat. Eu nu. Sunt mereu langa tine amintindu-mi ce e fericirea cand te vad bucuroasa, sunt mereu acolo amintindu-mi ce e viata cand te vad miscandu-te gratios precum o lebada.

      Nu mai sunt atat de singur. Acum natura sufera cu mine. A incercat sa iti aduca aminte de mine, dar tu nu bagi in seama natura. Natura ma iubeste mult, foarte mult. Mereu ma poarta pe brizele ei calde, in  locuri inainte doar visate de catre mine. Slujnicii ei, animalele, imi tin compania, iar seara imi canta sa pot adormi… Dar cum poate sa doarma un om mort?

     Nu o sa reinviu vreodata. Sufletul nu o sa imi renasca, pentru ca nici tu nu o sa ma iubesti vreodata…

     Mi-as fi dorit sa fiu nimic. Atunci iubirea si durerea nu ar fi existat pentru mine.

Pentru o eternitate la patrat

• Hai sa ne suim pe franghiile vietii

Si sa ne bem soarta dintr-o ceasca de cafea.

Dintr-o tigara sa ne fumam iubirea,

Iar cu sarutarile noastre sa ajungem beti.

• Intinde-ti sufletul pe canapeaua mea,

Ca de-al meu sa-l prind cu o vergea…

 Sa fim impreuna pentru totdeauna

Iar peste dragostea noastra sa se aseze bruma

Si sa inghetam asa imbratisati,

Pentru o eternitate la patrat…

• Cu o agrafa sa ne agatam iubirea

Si ca intr-un borcan de dulceata

Sa ti poza ce ne pastreaza amintirea.

• Iar cand o fi sa murim,

Nici atunci sa nu ne despartim.

Universul sa ne fie dormitor,

Si prin frumusetea lui

Sa ne aline orice dor.

Eu cu tine

 Vino si saruta-mi buzele arse dupa dragostea fierbinte ce ti-o port. Saruta-mi si cicatricele, multele cicatrice capatate pe tot sufletul meu in lungul timp in care te-am asteptat sa apari. Patrunde in venele mele, curgi prin mine, pune stapanire pe a mea inima si fa-o sa bata in ritmul melodiei ce ne spune povestea.

  Oh sa ne lasam cufundati in Sufletul Lumii, spiritele noastre contopite sa dea de stire naturii, ca si ea sa se bucure si sa prinda viata, ca pasarile sa spuna intregii lumi,ca ele sa iti aduca mereu aminte cat de mult eu te iubesc.

  Am tanjit neincetat dupa rasuflarea ta calda pe gatul meu, de trupul tau mladios pe patul meu sarac si ponosit, care in ciuda varstei lui isi aduce mereu aminte de scurtele clipe in care ai fost a mea… si de glasul tau mangaietor la care tot Universul ciulea urechile mereu imi aduc aminte…

  Dar aceste clipe sunt scurte, prea scurte pentru a ma satura, de fiecare data tu plecand, iar eu rabdator asteptandu-te, oprind timpul , lasandu-l sa o i-a din loc doar in momentul in care iti vei aminti de iubirea noastra.

 Si am sa astept, sa astept, sa astept…

Lumea este terenul meu de joaca, dar fara tine in el este la fel de pustiu precum sufletul unui pagan.

Fara titlu

 Ma simt confuz.
Pierdut, dar pe drumul cel bun.
In cale gasesc atatea flori,
 Dar mirosul m-i l-am pierdut
 Si nu mai am puterea de a alege
Culoarea care sa-mi fie tovarasa
 Noapte de noapte, zori de zori.
 Refuz sa ma aintg de inocenta miresmata,
 Iar precum o barca abandonata
Sau o frunza parfumata,
 O sa bantui nimicuri,
In cautarea nicaierului,
Asteptand rabdator pe a mea nimeni
Si pana in etern si mai departe ,
Am sa raman o gaza printre papadii.